Un cântec de ziua bunicului, cu poveștile lui

După atâtea zile de naștere, un bunic are destule căni, cămăși și felicitări cu „Cel mai bun bunic din lume”. Ce n-a primit aproape niciodată e un cântec scris despre el — despre via pe care o leagă primăvara ca pe o comoară, despre știuca de la baltă care crește cu o palmă la fiecare povestire, despre felul în care te conduce la autogară chiar dacă nu-i ceri.

Spune-ne cum îi zici, câteva lucruri pe care le iubește și o poveste-două, iar versurile sunt scrise în jurul lor, cântate cu voce reală și gata în aproximativ un minut. Alege un sunet din tinerețea lui — muzică populară cu taraf, muzică ușoară de odinioară, o fanfară de sat — și pune-l după primul toast. Să nu te miri dacă se face că nu l-a emoționat și apoi îți cere o copie.

Drumul cel mai scurt spre inima unui bunic e muzica de când avea douăzeci de ani. Cere un stil, nu o piesă celebră:

• Muzică populară cu taraf — vioară, țambal, acordeon — pentru bunicul care se ridică primul la horă.
• Muzică ușoară de odinioară, cu orchestră și voce caldă, pentru cel care ascultă radioul în bucătărie.
• Rock'n'roll sau twist pentru un bunic care dansa la balurile de sâmbătă seara.
• Fanfară pentru cel care n-a lipsit de la nicio nuntă din sat.

Scrie-l în descriere — de pildă, „muzică populară veselă, cu țambal și vioară” — și melodia e compusă pe măsură.

Cei mai mulți bunici suportă mai ușor să fie tachinați decât lăudați, așa că o primă strofă despre simțul lui de orientare legendar sau despre ce crede el despre mașinile de azi va face toată masa să râdă. Apoi lasă ultima strofă să se întoarcă: plimbările prin vie, ce te-a învățat, ce vrei să le povestești copiilor tăi despre el. Trecerea asta de la râs la sinceritate e ce rămâne în minte. Pentru o vârstă rotundă — 70, 80, 90 — tipărește versurile pe un poster cu cod QR care pornește piesa (cu abonament) și pune-l în ramă pe peretele lui, lângă fotografiile de familie.